Pășești către maternitate, purtând un bebeluș în pântec, iar în suflet… sute de de gânduri, temeri, emoții și așteptări…
Ziua mult așteptată a sosit.
Poți să-ți îndoi spatele puțin mai mult? Te doare, au pornit contracțiile și simți că pământul îți fuge de sub picioare…
Închizi ochii, respiri adânc și durerile devin din ce în ce mai mari, dar încerci să îți revii, să suporți. Îți pui toată încrederea în cadrele medicale, care te-au asigurat, că totul va fi bine. Sute de întrebări îți trec atunci prin minte… „Oare voi fi o mamă bună? Oare mă voi descurca?”
Mâinile-ți sunt transpirate, iar frica, aproape că îți stăpânește corpul! Dar îl urmezi pe medicul ce te conduce spre sala de naștere… Ești atât de speriată, dar totodată curioasă de ce va urma… Bucuria ce o simți, știind că urmează să-ți vezi pentru prima dată puiul, nu o poți descrie în cuvinte.
Orice femeie care a trecut prin asta, poate să confirme spusele mele.
Toată lumea este pe poziții pentru a începe intervenția.
O anestezie în coloană, și ești pregătită să devi mamă!
Închizi ochii, și simți cum lacrimile îți curg pe obraji. Nu știi exact ce simți, e ca un joc al emoțiilor…
Intervenția durează câteva minute, dar următoarele minute durează toată viața…
Un scrâncet de prunc se-aude încet… S-a întâmplat minunea!
Ochișorii ăia mici, mânuțele cât degetul tău, părul acela ud… un omuleț atât de firav, parcă te temi să-l atingi. Medicul, ți-l arată, iar tu privești fermecată, cum moașa îl curăță și îl înfășă… Vine spre tine și îl așează la pieptul tău, aproape că îți stă inima… toată așteptarea, durerile crunte, toate stările de greață, cusătura de câteva straturi, cicatricea aceea, dispar efectiv din memoria ta. Toți și-au terminat treaba și urmează altcineva în locul tău, te îndrepți către reanimare și încerci să te odihnești… dar gândul îți fuge la prunc. Oare l-au hrănit? Oare plânge?
Ce altă dragoste te-ar fermeca așa? Te ridici pentru a-l lua în brațe, pentru a-l alăpta, chiar dacă este greu să-ți ridici propria greutate după cezariană… Te sprijini de perete, sau ești ajutată, dacă ai puțin noroc… dar nu te dai bătută, încerci să-ți revi, căci instinctul de mamă nu te lasă să renunți.
Dragostea de mamă, nu cunoaște limite și asta ești tu, o mamă, care ar face ORICE pentru puiul ei! Ești o mamă minunată, să nu uiți asta NICIODATĂ!
_autor #o_mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
