Până să fiu mamă, nu am realizat cât de repede trece timpul și cât de prețioase sunt clipele…
Nu mi-a păsat de cum trece viața, pur și simplu trăiam fiecare zi cum venea.
Ador să-mi văd copilul crescând și bucurându-se de tot ce îl înconjoară. Ador fiecare moment petrecut împreună, ador să-l văd cum învață lucruri noi. Dar e un gust dulce-amar să văd hăinuțele rămânând mici. E un sentiment foarte diferit… de dor, de bucurie amestecată cu tristețe și parcă inima îmi stă pe loc…
Știu, e greu de înțeles, nici eu nu aș fi înțeles până să fiu mamă!
Uneori îmi doresc din tot sufletul să opresc timpul în loc, nu din egoism, ci din dragostea pură ce o simt pentru copilul meu! O dragoste ce nu pot să o descriu în cuvinte.
Nu aș fi crezut vreodată că este atât de greu să împachetez hăinuțele mici și să fac loc pentru următoarele mai mari… Numai sufletul de mamă poate înțelege.
Minunea mea, m-a învățat să prețuiesc clipele, să nu pierd timpul și să am grijă ca fiecare zi să fie cea mai frumoasă.
Anii vor trece, viața se va scurge încet încet dar eu nu voi uita niciodată cât de mic și dulce a fost îngerașul meu. Îmi voi aminti mereu prima zi împreună, mirosul lui divin, îmi voi aminti când a făcut primii pași în șosetuțele cu ursuleți sau când a spus pentru prima dată „mami” purtând o rochiță cu inimioare … chiar dacă dulapul va rămâne cândva gol …
— autor O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)