Nu mereu am putut să fiu cea mai bună mamă, dar am încercat!
Nu mereu am putut să-i ofer copilului meu tot ce și-a dorit, dar mereu i-am oferit ceea ce e avut nevoie.
Nu mereu am putut să-mi păstrez calmul și să gestionez un tantum cu răbdare, dar am încercat de fiecare dată să-mi controlez emoțiile astfel încât să pot să-mi ajut copilul într-o situație neplăcută.
Nu mereu am putut petrece weekendul împreună, dar am făcut tot posibilul să pot data viitoare.
Nu mereu am putut să-mi ascund lacrimile, uneori am căzut pradă greutăților și i-am arătat cât de mult sufăr. Dar mereu i-am spus că viața este cu „de toate” și uneori, ca oameni mai și plângem, e normal să plângi să-ți descarci emoțiile, dar e necesar ca apoi să treci mai departe și să nu te afunzi în tristețe.
Nu mereu am gătit ceva pe placul lui, dar am încercat mereu să învăț rețete noi și delicioase. Uneori mi-a ieșit, alteori nu. Dar mereu m-am bucurat când a mâncat cu poftă clătitele lui preferate în timp ce-mi spunea că sunt delicioase.
Nu mereu am înțeles că trebuie să-i acord copilului meu libertate, dar n-am făcut asta din egoism, ci din iubire absolută și din teama de a nu i se întampla ceva rău…
Nu mereu am fost cea mai bună și înțelegătoare mamă, dar mereu am încercat să învăț din greșeli și să repar.
In ciuda tuturor lucrurilor pe care nu le fac bine, iubirea ce o simt pentru copilul meu este dincolo de cuvinte.
— autor O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
