Mașina de spălat rufe s-a oprit în urmă cu două ore, dar n-am apucat să întind hainele. Pe masa din bucătărie am lăsat o ceapă tăiată în jumătate, am oprit focul căci n-am apucat să termin supa, nici patul nu l-am făcut, deși m-am trezit devreme. Cafeaua mea s-a răcit, nici nu știu unde am lăsat-o. Mi-e foame, mi-e sete și mă simt atât de obosită, dar stai! E ora prânzului și eu nici măcar apă nu am băut.
Și iată-mă, stau pe scaun, alăptându-mi copilul. Casa mea e pusă pe pauză, dar lumea de afară e în ritm alert. Unii oameni plecă la serviciu, iar alții ies la plimbare.
Eu nu sunt nici la plimbare, nici la serviciu. Sunt aici, cu tine, puiul meu mic și mă bucur de iubirea absolută ce mi-o oferi. Mă bucur de acest miracol al vieții, de tine minunea mea. În ciuda acestui haos ce e în casă.
Nu vreau nimic altceva, decât să fie așa. Să te țin la pieptul meu ore în șir iar tu să descoperi lumea prin mine. Să fim conectați doar noi doi, în liniștea și dragostea noastră.
Poate astăzi nu am toate lucrurile puse în ordine, nici nu am părul proaspăt spălat și aranjat și nici a parfum nu miros, dar le voi face pe toate, voi găsi timp.
O să gătesc ținându-te în brațe și te voi face să râzi când voi aranja hainele în dulap.
Poate sunt epuizată acum și nu știu încotro s-o apuc… dar toate astea au sens. Sunt îndrăgostită nebunește de această experiență, atât intensă. La fel de intensă precum acele curse dificile cu obstacole, unde doar profesioniștii câștigă.
Dar aici e cursa vieții, cursa maternității din care se formează oamni mari. Iar noi mamele avem cele mai dificile și frumoase roluri de îndeplinit. Principalele fiind, sprijinul și iubirea necondiționată, libertatea de a visa până la cer, responsabilitatea de a forma OAMNI MARI! 🤍
– autor O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
