Un copil nu este un instrument, o investitie „sigură” pentru viitor, ci este un om care a venit pe lume ca să-și caute propria cale și să trăiască propria viață.
În mentalitatea românească încă există convingerea că trebuie să faci copii, să te sacrifici pentru ei pentru ca la bătrânețe să aibă ei grijă de tine – adică să-și sacrifice și ei ani din tinerețea lor că să rămână lângă tine și să te îngrijească când tu nu mai poți.
La orice specie de pe pământ, atunci când puiul ajunge la maturitate, pleacă de lângă părinții lui și își caută drumul propriu – aceasta este normalitatea.
Un părinte ar trebui să facă un copil doar atunci când poate să-și asume demersul de a crește un viitor adult autonom, nu o ancoră de salvare la bătrânețe.
Copilul nu-l faci pentru tine, „ca să aibă cine–ți aduce un pahar cu apă la bătrânețe” , ci pentru că vrei să duci viața mai departe și să formezi o ființă umană valoroasă. Copilul nu datorează propria viață, părinților săi, pentru că el nu a cerut să i se de-a viață. A fost decizia și asumarea părinților să-i dea naștere.
Nu te mai sacrifica întru totul pentru copilul tău ca să-i ceri mai apoi să facă același lucru pentru tine, ci caută să ai o viață echilibrată și asigură-ți fericirea, liniștea, banii, bătrânețea, ocupațiile și prietenii. Copilul tău nu este sclavul tău din viitor, ci un om care aparține Universului și este liber să face ce își dorește. Nu te aștepta să găsești în copilul tău, un prieten la bătrânețe, un sprijin financiar, moral și tot ce îți lipsește… Căci, el la rândul lui va avea propriile griji, propria familie, ocupații, obligații și stil de viață.
Dacă nu pui presiune pe umerii lui, te va vizita cu drag, te va ajuta și te va accepta cu tot cu problemele tale, dar dacă insiști prea mult asupra unor lucruri dăunătoare pentru viața lui, fii sigur că relația dintre voi se va răci.
Aceste lucruri atât de mici și nesemnificative, fac o diferență atât de vizibilă în societate. La noi lipsește mult educațiea în acest sens și nu că nu ar exista educație, ci nu se acceptă realitatea și normalitatea.
— autor O mamă (drepturile de autor sunt rezervate!)
