Mi-a spus că într-o zi, când voi avea copii, o voi înțelege. Mama știa să muncească din greu și să ne crească frumos.
Mama știa că nimic nu îi înlocuiește absența, de aceea era mereu acolo pentru mine. Mama avea mereu răbdare să se joace chiar dacă era obosită. Avea mereu răbdare să coacă plăcinte proaspete.
Mama mi-a spus că a făcut tot ce a putut ca să-mi fie mie bine, deși uneori o vedeam copleșită de griji.
Uneori vedeam o lacrimă pe chipul ei, deși nu avea un motiv anume… Doar plângea pentru că așa simțea. Dar atunci nu am înțeles-o.
Acum, sunt mamă și uneori plâng fără motiv.
Mama este bunică astăzi și bunica știe cel mai bine cum e să fi mamă.
Maternitatea are gust de iubire și oboseală, de epuizare chiar sau uneori de anxietate.
Aș vrea să fiu din nou copil și să pot să-i mulțumesc mamei de fiecare dată pentru masă, pachețelul pentru școală sau pachetul de napolitane ce mi le cumpăra. Atunci poate nu-i mulțumeam deloc, uitam distrasă fiind de copilărie.
Astăzi eu sunt cea care plânge, îngrijește, îmbrățișează, adăpostește și apără de orice.
Se spune că tot ce este valoros se păstrează în inimă, așa că oricând am nevoie de refugiu, mă întorc în brațele calde ale mamei. Vine o vreme când avem nevoie să ne întoarcem acolo pentru a ne cuibări și a strânge putere pentru a continua atunci când viața devine intensă….❤️
– autor O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
