E liniște în casă, abia ai adormit, mă ridic ușor de lângă tine în timp ce te privesc cum dormi îngerește!
Mă îndrept tiptil către bradul împodobit, iar emoțiile îmi stăpânesc inima. Îmi curge ușor câte o lacrimă de dor pe obraji, cuprinsă profund într-o stare de melancolie, îmi amintesc că parcă ieri eram copil, dar astăzi eu sunt mama ce pune cadourile sub brad.
Mi-e dor ca în ajunul Crăciunului să fac cu mama cozonac, să-mi lipesc năsucul de geamul înghețat, să mă bucur de luminile colorate în timp ce îl aștept pe Moș Crăciun cu nerăbdare…
Mi-e dor de mămica mea.
Mi-e dor de tăticul meu.
Mi-e dor să mă dau cu sania pe deal.
Mi-e dor să simt în suflet bucuria adevărată.
Mi-e dor să simt farmecul sărbătorilor.
Mi-e dor să mai trag de timp, sperând că îl voi vedea pe Moșul coborând pe hornul sobei.
Mie dor să mă trezesc plină de emoții și să alerg cu sufletul la gură să văd ce am primit.
Mi-e dor, să fiu din nou copil…
Mi-e dor…
Dar astăzi, eu sunt mama ce pune cadourile sub brad!
Acum îți umplu sufletul de bucurie, cu o noua jucărie…
Îmi sting dorul din suflet, cu miros de scorțișoară…
Mă bucur când te bucuri și parcă-i pentru prima oară…❤️
— Autor O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
