Îmi plac oamenii care spun:
Mă duc să mă spăl pe mâini înainte de a lua bebelușul în brațe.
E de ajuns să îl privesc , vin de afară și s-ar putea să nu fiu suficient de curat încât să-l pot lua în brațe.
Nu îl pup, pentru că este prea mic încât obrajii lui să intre în contact cu buzele adulților (străini).
Nu o să îl țin de mânuță, fiindcă apoi le va băga în guriță.
Nu îi voi spune acelei mame că „eu știu mai bine cum trebuie să facă ea cu copilul ei.” Pentru că nimeni nu știe mai bine decât mama.
Nu îi voi spune acelui copil care e în plină criză de tantrum: „potolește-te imediat, altfel te iau la mine acasă.”
Este absurd să abordezi astfel un subiect atât de sensibil pentru un copil ce se află în plină etapă de dezvoltare.
Nu îi dau o bombonică în supermarket unui copil de trei – patru ani, chiar dacă îmi va zâmbi. Nu este treaba mea să ofer dulciuri copiilor, căci le poate dăuna grav sănătății…
Mulți ” adulți educați ” ar trebui să se educe puțin , după ce termină de citit acest articol.
Căci responsabilii de multe ori nu sunt doar părinții, ci și adulții din jurul copilului.
— autor O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
