Puiule, nu te grăbi să crești, îmi va fi tare dor!

Puiule, nu te grăbi să crești, îmi va fi tare dor!
Îmi va fi dor să te sărut pe frunte. Îmi va fi dor să fi atâta de mic, inocent și drăgălaș.
Îmi va fi dor să te țin la piept.
Îmi va fi dor să petrec timp cu tine și să te privesc în timp ce dormi…
Îmi va fi tare dor să îți fac băiță și să-ți citesc povești.
Îmi va fi tare dor să ne bucurăm împreună de curcubeu și să sărim în bălțile cu noroi.
Îmi va fi dor să mă trezești dimineața cu o ploaie de pupici! Îmi va fi atât de dor să-mi dăruiești o floricică, din sufletul tău curat!
Îmi va fi dor să mai ceri câteva minute de dat în leagăn, de alergat sau de făcut baloane cu spumă… Îmi vor lipsi toate momentele care acum mă obosesc maxim…
Cândva toate astea vor deveni doar o amintire. Cândva, se va pune praful pe ursuleții de pluș și pe mobila din camera ta, chiar și pe cizmulițele cu dinozauri, pe care le purtai și săreai atât de tare în bălți, când afară ploua…
Cândva, eu le voi privi cu dragoste și dor, așteptând un telefon de la tine, așteptând să mă vizitezi… poate voi păstra jucăriile tale în podul casei noastre, dar amintirea lor nu le voi pune niciodată într-o cutie! În timp, se va pune praful pe lucruri, dar pe amintiri niciodată!🤍
— Autor O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)