AcasăAlăptareOferiți respect, răbdare, iubire și sprijin mamelor care alăptează!

Oferiți respect, răbdare, iubire și sprijin mamelor care alăptează!

Nu mama e de vină că nu reușește să alăpteze!
Nu, alăptarea nu vine de la sine.
Nu într-o societate bolnavă ca a noastră, unde proaspătă mămică este lăsată de izbeliște când are cea mai mare nevoie de sprijin, empatie și răbdare.

Se vorbește atât de puțin despre alăptare, în unele maternități, mamelor nici măcar nu li se explică minimul de cunoștințe necesare pentru a reuși să-și alăpteze bebelușul. În acea furtună de emoții și delegrări hormonale, să nu te ajute nimeni, este cel mai greu!

Alăptarea înseamnă informație! Alăptarea înseamnă alinare! Alăptarea nu înseamnă jignire și lipsă de susținere! Din păcate, în România prea curând nu văd schimbare!
Din lipsă de susținere și empatie, cele mai multe mame au o experiență urâtă cu alăptarea și nu reușesc să trăiască acele momente sfinte alături de puiuții lor! Pur și simplu, din nepăsarea celor din jur, ele nu pot face față dificultăților cu care vine începutul alăptării: furia laptelui, dureri, usturimi ale sânilor, atașare incorectă a bebelușului etc. Plâng, se simt epuizate, frustrate, nerespectate, neputincioase și într-un final renunță la alăptare! Sufletul le plânge că nu au reușit să trăiască acele momente divine cu puiuții lor!🤍

Aș putea spune că alăptarea este al patrulea trimestru al sarcinii.
Alăptarea este diferită pentru fiecare femeie în parte, de aceea să nu judecăm niciodată o mamă indiferent de modul în care își hrănește bebelușul. Și să nu uităm că o face cu iubire și dăruire chiar dacă nu a reușit să-l alăpteze!
Alaptarea se învață!
Alaptarea înseamnă multă pregătire și informare!
Alăptarea nu apare ca prin magie! Mai ales în condiții de stres, de aceea O FEMEIE ARE CEA MAI MARE NEVOIE DE AJUTOR, RĂBDARE ȘI IUBIRE, DUPĂ CE A NĂSCUT!
Alăptarea înseamnă acceptare!
Alăptarea înseamnă sacrificiu!
Alăptarea nu e întotdeauna ușoară. Mai ales în contextul societății noastre.
Nu vă așteptați ca o femeie să alăpteze după ce i s-a spus că e defectă, că are sânii prea mari, prea mici, prea moi sau prea tari, că nu are sfârcuri sau le are prea mari și de aceea copilul se atașează incorect iar durerile sunt din cauza ei că nu știe să-l atașeze corect și nici să-l alăpteze!
În primul rând alăptarea trebuie învățată, atât de mamă cât și de bebeluș! Iar începutul alăptării este de cele mai multe ori unul dureros! Este nevoie de timp pentru a reuși o atașare corectă a bebelușului, este nevoie de timp pentru a se regla lactația!

Alăptarea este dificilă într-o societate în care așteptăm ca femeia să alăpteze după ce i se ia bebelușul imediat după naștere sau nu îl vede timp de ore întregi… BEBELUȘUL TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ LÂNGĂ MAMA LUI!

Alăptarea este stânjenitoare când unei mame i se zice că nu este în stare, că nu are lapte, că are lapte dar nu e suficient, că nu e bun laptele ei, că își înfometează copilul, refuzând să-i de-a completare cu lapte praf. Copilul nu are nevoie de completare! Copilul este cea mai bună pompă, el reglează cel mai bine lactația! Tu ești suficientă!
De aceea Mămico, ține-ți bebelușul la piept până reușești, luptă și nu uita cât de magică este acea perioadă! Alăptarea este divină! Simți o legătură profundă cu bebelușul atunci când, aflat la sânul tău, se hrănește cu iubirea ta și te privește fix în ochi… parcă te privește în suflet! O Doamne, e minunat!
E ceva ce ai așteptat toată viața până atunci. Îți mângâi ușor puiul, îl privești uimită, iar sufletul tău se umple de iubire nemărginită!
Îți dorești ca acele clipe să dureze la infinit și uneori lacrimi de bucurie îți curg pe obraji și-i mulțumești lui Dumnezeu pentru minunea cu care te-a binecuvântat!

Nu, alăptarea nu e o luptă, dar înseamnă învățare și răbdare!
Alăptarea înseamnă prima hrană a bebelușului tău.
Alăptarea înseamnă norma biologică a speciei umane.
Alăptarea înseamnă supraviețuire.
Alăptarea nu e o luptă, dar din păcate cele mai multe femei trebuie să se lupte să reușească cu ele însele mai întâi,( nesiguranțe, temeri, singurătate, frustrări, lacrimi de neputință), să se rușineze, (ai sânii prea mici, prea mari, e vina ta, nu ții bebelușul corect, asta în condițiile în care nimeni nu te învață cum să o faci corect) apoi cu familia, (laptele tău nu e bun, te plângi prea mult, mama a alăptat 4 copii, tu de ce nu poți?) apoi cu indiferența cadrelor medicale, (ți-a trebuit copil) apoi cu familia extinsă, apoi cu părerile societății. (Cât mai alăptezi? Ajunge, îl înveți să fie mămos! Vrei să-l alăptezi până la grădiniță?)

Alăptarea nu doare! Ce doare este începutul:
Furia laptelui, ragadele mamare, atașarea dificilă lipsa susținerii celor din jur, judecățile care ți se aduc ție ca mămică… toate astea ustură, ard, dor, dor până-n suflet! Mai ales când nu ești susținută!
Alaptarea e fiziologică.
E parte din tine ca femeie! Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că nu poți! Învață, informează-te muuult despre alăptare înainte de naștere, dorește-ți legătura asta cu micuțul tău, căci dacă vei trece peste începutul dureros, apoi te vei bucura de momente divine alăptând-ți bebelușul! Momente sfinte ce le vei păstra în inima ta pentru totdeauna!🤍🥹

Astăzi se încheie #SăptămânaMondialăaAlăptării să conștientizăm cât de minunată, importantă, dar și dificilă este alăptarea!

— Autor O mamă
✍🏻𝒂𝒓𝒕𝒊𝒄𝒐𝒍 𝒅𝒆 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕🤍
(Drepturile de autor sunt rezervate!)

#SăptămânaMondialăaAlăptării

ARTICOLE ASEMANATOARE

Cele mai populare