Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le putem oferi copiilor noștri este acceptarea și validarea emoțiilor lor. Într-o lume în care am fost învățați să ascundem lacrimile, să „fim puternici” sau să ne rușinăm de ceea ce simțim, este timpul să schimbăm acest model pentru generația care vine.
Copiii trebuie să știe că emoțiile sunt normale și naturale. Frustrarea, tristețea, furia sau frica nu sunt semne de slăbiciune, ci doar parte din ceea ce înseamnă să fii om. Dacă nu le permitem să își exprime sentimentele, vor învăța să le ascundă, iar în timp, aceste emoții reprimate se pot transforma în anxietăți, frustrări sau chiar probleme emoționale profunde.
Plânsul nu este un semn de slăbiciune
Mulți băieți cresc cu ideea că „băieții nu plâng”. Această credință greșită îi face să se simtă vinovați atunci când simt nevoia să se descarce. Este datoria noastră să le spunem că și pentru ei plânsul este normal și sănătos. Că un bărbat adevărat nu este cel care își ascunde emoțiile, ci cel care le înțelege și le gestionează cu maturitate. Dacă nu îi lăsăm pe băieți să plângă, ei vor învăța să își reprime emoțiile chiar și în momentele cele mai firești și profunde ale vieții, cum ar fi nașterea propriilor copii.
Totodată, fetele aud prea des că „nu este frumos să se supere” sau că trebuie să fie mereu calme și blânde. Trebuie să le spunem clar că și ele au dreptul să simtă frustrare, furie sau nemulțumire. Că aceste sentimente sunt firești și că important este să le exprime într-un mod sănătos, nu să le reprime. Iar asta exprimarea emoțiilor nu le face să fie mai puțin feminine.
Cum îi ajutăm pe copii să își înțeleagă emoțiile?
1. Vorbim deschis despre ceea ce simțim. Dacă noi, ca părinți, le spunem copiilor „Mă simt obosit azi” sau „Am fost trist pentru că am avut o zi grea”, le arătăm că emoțiile nu trebuie ascunse.
2. Validăm sentimentele lor. În loc să le spunem „Nu ai de ce să plângi” sau „Nu ai motive să fii supărat”, putem încerca „Înțeleg că ești trist acum, sunt aici lângă tine.”
3. Le oferim metode de gestionare a emoțiilor. Dacă sunt furioși, îi putem învăța să respire adânc, să deseneze, să strângă o pernă sau să vorbească despre ceea ce simt.
4. Le arătăm că suntem alături de ei, fără să îi judecăm. Uneori, copiii nu au nevoie de soluții, ci doar de prezența noastră. O îmbrățișare, un „Te înțeleg” sau un moment în care îi ascultăm fără să-i întrerupem valorează enorm.
Emoțiile sunt ghidul lor în viață
Copiii care învață să își recunoască emoțiile și să le exprime fără teamă vor deveni adulți echilibrați, care știu să gestioneze provocările vieții. Le putem oferi acest dar simplu, dar esențial, doar prin deschidere, răbdare și iubire necondiționată.
„Spune-i copilului tău: Sentimentele tale sunt importante. Nu trebuie să te rușinezi de ele. Eu sunt aici să te ascult și să te înțeleg.”
