Mama așteaptă mereu și, în fiecare așteptare a ei, se ascunde o iubire nemărginită!🤍
Pentru că a fi mamă înseamnă să aștepți…
Așteaptă cu nerăbdare să vadă cele două liniuțe pe testul de sarcină, apoi așteaptă fiecare vizită la doctor, iar apoi așteaptă să te aducă pe lume — cu inima plină de emoție și teamă, cu lacrimi în ochi și speranțe în suflet. Așteaptă nouă luni, numărând zilele cu grijă, visând la clipa în care îți va auzi pentru prima dată plânsul.
Apoi așteaptă primul tău zâmbet — acel zâmbet care îi topește oboseala și îi umple inima de sens. Așteaptă să audă primul tău gângurit, primul „mama”, rostit stângaci, dar cu atâta iubire. Așteaptă cu răbdare să înveți să mănânci singur, chiar dacă jumătate din mâncare ajunge pe jos. Așteaptă să faci primul pas, cu brațele întinse spre tine, tremurând de emoție și mândrie.
Așteaptă să te joci, să râzi, să descoperi lumea. Să te bucuri de viață, să fii fericit.
Te așteaptă după grădiniță, cu sufletul neliniștit, întrebându-se dacă te-ai simțit iubit, în siguranță sau dacă ai fost bine. Apoi te așteaptă după școală, mereu atentă la ochii tăi — ca să vadă dacă ești obosit, supărat, îngrijorat. Și, bineînțeles, te așteaptă acasă cu mâncarea caldă, zi de zi! Ea vede tot, chiar și ce nu spui, căci îți simte inima — pentru că inima ta a crescut lângă a ei. Mama te așteaptă să te joci, să-ți termini temele, are răbdare cu tine în toate!
Mai târziu, te așteaptă să vii acasă, chiar dacă ajungi târziu.
Te așteaptă să-i povestești ce trăiești, chiar dacă, uneori, nu mai ai timp.
Așteaptă să te vadă cum crești, cum devii adult, cum te împlinești. Nu se grăbește, nu te forțează — doar așteaptă, în tăcere, cu iubire, și te susține la fiecare pas. Este cel mai bun sprijin în drumul tău!
Așteaptă să te vadă realizat, cu viața în mâinile tale, dar ochii ei încă te privesc ca în prima zi.
…Iar în sufletul ei se așterne nostalgia, ca o poveste frumoasă, trăită cu sens. Și chiar și atunci când ai deja casa ta, poate și copiii tăi, mama tot așteaptă. Așteaptă să se bucure și ea de familia pe care ți-ai întemeiat-o.
Așteaptă să suni. Să treci pe la ea. Să stai măcar puțin.
Așteaptă un „mă gândesc la tine”, un „mi-a fost dor” sau un „ești bine, mamă?”.
Uneori, așteaptă doar o îmbrățișare sau să-i treci pragul pentru câteva momente.
Și, poate, cea mai grea așteptare dintre toate este atunci când tu nu mai ai nevoie de ea la fel ca înainte. Când viața te trage în alte direcții, iar mama rămâne cu ușa întredeschisă și inima plină. Așteaptă fără să ceară nimic. Doar să te știe bine.
Mama așteaptă toată viața.
Dar în fiecare așteptare a ei e o rugăciune.
O binecuvântare.
Un „sunt aici, oricând”.
Nu lăsa așteptările mamei să se stingă în tăcere.
Pentru că, în spatele fiecărei clipe în care te-a așteptat, a fost o dragoste fără margini.
Și nimeni pe lume nu te va aștepta așa — cu răbdare, cu blândețe, cu sufletul plin și chiar cu lacrimi de dor.
Mama te va aștepta mereu.
Căci prima ta bătaie de inimă i-a binecuvântat sufletul cu darul de a fi mamă.
Primul tău plânset a făcut-o cu adevărat fericită.
Să nu uiți niciodată de ultima îmbrățișare.
Pentru că, pentru ea, vei fi mereu copilul pe care îl va aștepta…
Fiindcă ultima ei bătaie de inimă te va aștepta tot pe tine.🤍🥲
✍🏻 Autor: O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate.)
