Succesul ca părinte nu înseamnă să ai control asupra copilului tău adult.
Succesul ca părinte este atunci când copilul tău, acum adult fiind, alege să petreacă timp cu tine… pentru că se simte iubit, nu manipulat. Pentru că se simte văzut, nu corectat. Pentru că se simte acceptat, nu dominat.
Prea mulți părinți joacă rolul victimei în viața copiilor lor mari. Se plâng că sunt respinși, că nu sunt vizitați, că nu mai primesc atenția de altădată. Dar nu se întreabă niciodată de ce s-a rupt legătura. Nu se întreabă ce rol au avut ei în acea distanțare.
Pentru că nu starea de victimă a părintelui contează.
Ci cum a fost părintele în viața copilului său.
Contează dacă și astăzi, adult fiind, copilul este încă manipulat emoțional, corectat constant, dominat subtil sau brutal, anulat în alegerile lui.
Contează dacă părintele nu-l vede cu adevărat, nu-l acceptă, nu se bucură sincer pentru el.
Contează dacă, deși i-ai spus ce te doare, acel părinte continuă să te abuzeze emoțional, să-ți ignore limitele, să nu-și ceară iertare niciodată.
Contează dacă nu înțelege că nu are niciun drept să-ți facă rău.
Sigur, și părinții au avut propriile trăiri dureroase, dar asta nu înseamnă că pe tine nu te doare comportamentul lor față de tine! Orice formă de abuz trebuie oprită, și fiecare om e responsabil să o facă!
Este o situație tristă, dureroasă! Dar reală. Mult prea reală pentru mulți dintre noi.
Și dacă nu recunoști că trăiești asta în relația cu părintele tău, înseamnă că nu vrei să accepți adevărul și trăiești într-o ceață a minții tale. O ceață periculoasă, care te ține captiv într-o iubire condiționată de vinovăție, rușine și nevoia de aprobare.
Un lucru dureros de adevărat pe care nu-l voi uita vreodată:
„Toate problemele tale se termină în momentul în care accepți adevărul.”
Poate nu-ți place. Poate doare. Dar adevărul te eliberează.
Tu, copil adult, ai dreptul să îți protejezi pacea.
Ai dreptul să îți alegi distanța.
Ai dreptul să nu mai explici mereu, să nu mai ierți la nesfârșit, să nu mai faci eforturi doar tu.
Ai dreptul să te bucuri cu adevărat de viața pe care ți-ai construit-o!
Ai dreptul să rupi lanțul abuzului, chiar dacă acel lanț poartă eticheta de „mamă” sau „tată”.
Pentru că iubirea adevărată nu cere sacrificiul demnității.
Pentru că părintele care te iubește, te vede, te ascultă, îți respectă spațiul și se bucură cu adevărat de tine. Acel părinte nu are nevoie să se justifice prin suferință sau să te constrângă prin vină.
Succesul ca părinte nu este despre a fi temut, nici despre a fi idealizat.
E despre a fi ales cu inima curată.
Iar dacă un copil devenit adult încă alege să fie aproape… înseamnă că acolo a existat iubire sinceră. Nu șantaj, nu vină, nu teamă.🤍
— Autor ©️ O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
