Nu trebuie să ne iubim copiii „mai mult” pentru că au luat premiu la sfârșitul anului școlar!🍀
Mulți dintre noi cunoaștem sentimentul de mândrie când copilul nostru este chemat în față și lăudat, în timp ce toți cei prezenți la serbare îl aplaudă. Dar ne-am pus vreodată întrebarea: Cum se simte ultimul din spate? Acel copil timid, care aproape are ochii înlăcrimați din cauza modului indiferent în care este tratat, doar pentru că nu este premiant?
Părerea mea personală este că nici nu ar trebui să se ofere „premii celor mai buni” în școală, mai ales în clasele primare! Dacă aș putea vreodată să schimb ceva în învățământul românesc, ar fi să nu se mai pună atâta presiune pe copil ca să-l întreacă pe colegul acela lăudat la fiecare ședință. Mi-aș dori să nu se mai facă diferențe între copii și fiecare să fie iubit și respectat la fel de mult, chiar dacă nu se pricepe la fel de bine la matematică. Fiecare copil să fie susținut ca să-și descopere pasiunea nu să fie bai bun ca x sau y! Să încurajăm mai mult tânăra generație!
Nu trebuie să ne iubim copiii „mai mult” pentru că au luat premiu la sfârșitul anului școlar! Este o greșeală pe care părinții nu o conștientizează!
La finalul fiecărui an școlar se trage o linie, se calculează reușitele și nereușitele fiecărui copil. Pe cei premiați îi privim cu mândrie, le oferim laude și cadouri, iar pe cei nepremiați îi privim cu dezamăgire și le aducem reproșuri.
Nu realizăm cât de mult greșim ca părinți și câtă tristețe aducem în sufletul copilului nostru poate , „mai puțin bun”. Dar așa știm să motivăm, așa am fost și noi motivați la rândul nostru, de aceea nu avem încredere în noi!
Suntem „generația cu depresia la ea acasă” sau „cu traumele în buzunar”!
Ar trebui să ne oprim o clipă și să ne gândim: Ce am simțit noi atunci când am fost în aceeași situație? Oare am devenit mai buni? Ne-a plăcut mai mult școala? Ne-am făcut părinții mai mândri în următorii ani?
Nici laudele, nici mustrările nu fac copiii să învețe pentru viitorul lor, ci pentru mândria și reacția părinților și a celor din jur. De fapt, nu știm cum să ne motivăm corect copiii… Nu am avut de unde să luăm exemplu în sensul acesta. Dar putem învăța!
Notele de la școală nu reflectă întotdeauna inteligența copilului!
Și dacă la final de an copilul tău nu a fost premiat sau lăudat în fața tuturor, fii tu ancora lui de salvare, iubește-l așa cum este, chiar dacă era ultimul care a fost strigat!
Învață-l pe copilul tău importanța cunoștințelor în viață, nu îl judeca în funcție de note, încurajează-l să aleagă ceva ce îi place și fii lângă el 100%!
Alege să nu dai mai departe aceleași răni emoționale pe care le porți! Motivează-ți copilul să învețe pentru bagajul lui de cunoștințe, nu pentru părerile lumii!
Spune-i cu blândețe că repetența și corigența nu aduc cinste nimănui!
Învață-l că învățarea nu se oprește în vacanța mare sau după terminarea studiilor!
Un om care s-a oprit din a învăța este un om care s-a oprit din a trăi.
Și nu uita de acela „ultimul din spate”, acela care se teme să privească oamenii din jur, care privește în gol și aproape plânge, știind că toți îl cred „bun de nimic”…
Și acela e bun de ceva și merită să fie iubit, încurajat și susținut să-și descopere calea!🌿
— Autor ©️O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
