Tot am văzut zilele acestea că circulă pe internet mesaje de genul:
„O să-mi învăț fiica să lovească înapoi imediat ce observă că viitorul ei partener devine violent.”
„O voi învăța să nu accepte abuzul.”
Corect! Ne învățăm fiicele să nu accepte abuzul!
Dar de ce nu le învățăm și să NU atragă un abuzator?
De ce nu le arătăm, mai întâi acasă, ce înseamnă respectul reciproc, empatia și comunicarea sănătoasă?
De ce să le învățăm doar să fugă, când putem — de la bun început — să le învățăm să ALEAGĂ?
Fiicele noastre nu trebuie crescute doar ca să se apere.
Ele trebuie învățate să se iubească suficient încât să nu permită niciodată o iubire care doare.
Să recunoască semnele manipulării.
Să nu confunde controlul cu grijă.
Să înțeleagă că partenerul potrivit nu cere sacrificii constante,
nu se joacă cu stima ta de sine și nu îți cere să fii mai puțin decât ești.
Iar toate astea nu se învață din cărți sau de pe rețele sociale.
Se învață din atmosferă. Din gesturi. Din energia din casă.
Se învață de la tata, când o respectă pe mama.
Se învață de la mama, când nu acceptă umilința doar „ca să fie bine în familie.”
Se învață din faptul că niciunul nu țipă peste celălalt.
Că nu se trântesc uși.
Că se pot ierta fără să se rănească.
Că mama nu plânge în tăcere nopți întregi, iar copilul simte, dar nu știe de ce.
Fiicele învață iubirea din ceea ce trăiesc.
Dacă o fată a crescut cu certuri, frică, gelozie, control,
sunt șanse mari ca asta să fie „normalul” ei
și, fără să vrea, să caute familiaritatea — nu sănătatea.
De aceea, prevenția nu începe cu „să se apere”.
Ci cu „să nu confunde abuzul cu iubirea”.
Cu „să știe ce e o relație normală, încă din copilărie.”
Vrem să creștem fete care știu să plece?
Perfect.
Dar mai bine creștem fete care știu să NU rămână acolo din prima.
Fete care știu să spună „nu” de la primele semne.
Fete care nu se simt vinovate că pun limite.
Fete care au văzut acasă că dragostea adevărată înseamnă libertate, siguranță, susținere — nu dramă.
Prima lecție despre iubire începe cu părinții ei.
Când acasă e respect, fiica ta nu va confunda abuzul cu iubirea!
Fiicele noastre merită mai mult decât lecția „te aperi când te lovește.”
Merită să NU fie lovite.
Să nu accepte jigniri.
Să nu fie mințite.
Să nu creadă că e vina lor.
Să nu accepte firimituri emoționale doar ca să simtă că sunt iubite.
Și toate astea depind de NOI.
De ce le arătăm. De ce văd în familie.
Pentru că primul bărbat din viața unei fetițe e tatăl ei.
Și prima femeie de la care învață cum să se iubească — este mama.
Ea îl va iubi așa cum l-a văzut pe tatăl ei iubind.
Și se va iubi așa cum a văzut-o pe mama…
Fiicele învață dragostea din privirea tatălui
și stima de sine din ochii mamei.
În brațele părinților începe harta iubirii unei fiice.
Vrei o fiică puternică?
Fii un tată respectuos și o mamă care se iubește.
Ce vede acasă va iubi mai târziu. Ai grijă ce-i arăți.
Așa că, înainte să-i spunem ce să nu accepte,
hai să-i arătăm ce înseamnă să fie iubită cu adevărat.
Pentru că o fiică educată în iubire va ști să aleagă iubirea!
