Suntem generația de mame care, în sfârșit, ne creștem copiii alături de soții noștri.❤️
Nu cu satul, nu cu rudele, nu lăsând totul pe umerii bunicilor.
Suntem generația care poartă în spate responsabilitatea aproape întreagă, dar și bucuria de a fi prezente.
Ne informăm, învățăm, ne vindecăm din mers.
Și, poate cel mai important, învățăm că iubirea nu se oferă condiționat.
Nu pentru note bune, nu pentru ascultare, nu pentru “că așa trebuie”.
Ci pentru că sunt copiii noștri. Iar ei merită toată dragostea noastră, necondiționată. Merită amintiri frumoase alături de noi. Merită clipe care să le rămână în suflet pentru o viață.
Nu cred în comparațiile de tipul:
„Mamele și bunicile noastre făceau totul fără ajutor, fără implicarea blândă a soțului, fără electrocasnice, cu câmpul de muncă și pruncul în brațe. Și nu se plângeau!”
Poate că nu se plângeau, dar nici nu aveau cui.
Poate că tăceau, dar asta nu înseamnă că nu le durea.
Dacă ne-am opri o clipă să-i întrebăm pe copiii crescuți de ele:
„Ce amintiri aveți cu părinții voștri?”
Răspunsurile nu ar fi întotdeauna senine.
De aceea suntem noi generația cu anxietatea în buzunar și cu dorul de ceva ce n-am avut.
Dar nu ne oprim.
Tocmai de aceea, alegem conștient să rupem lanțul.
Să nu mai creștem copii cu frici și rușine, ci cu blândețe și încredere.
Să fim părinții de care am fi avut și noi nevoie.
Va fi greu uneori. Obositor.
Dar într-o zi, când copiii noștri vor fi mari și îi vom întreba:
„Ce amintiri aveți cu noi?”
… poate vor zâmbi cu ochii în lacrimi și vor spune:
„Toate. Am avut parte de iubire.”
Și atunci vom ști că a meritat totul.
✍🏻Autor ©️O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
