Nu, părinții care dorm cu copiii lor nu cresc „fătălăi”. Cresc oameni iubiți.
Zilele acestea, internetul s-a umplut de mesaje tăioase, care judecă alegerile intime ale părinților. Unul dintre ele spune:
„Părinții care dorm cu copiii lor după 3 luni dau naștere unor fătălăi!”
O afirmație dură, lipsită de empatie, rostită cu ușurința cu care lovești un părinte deja obosit, poate nesigur, dar plin de dragoste.
E ușor să emitem verdicte din afară. E ușor să aplicăm șabloane universale, uitând că familiile nu sunt fabrici de caractere în serie, ci lumi unice în care se construiesc, zi de zi, relații profunde.
Dormitul împreună nu slăbește copilul, ci întărește legătura.
A dormi cu copilul nu înseamnă a-l „înmuia”. Înseamnă a-i arăta că este iubit. Înseamnă a răspunde unei nevoi fundamentale: siguranța. Copilul mic nu are noțiunea timpului, a distanței, a abstractului. Are nevoie să simtă prezența părinților — vocea lor, mirosul, căldura, ritmul respirației. Acolo, lângă părintele său, el învață ce înseamnă liniștea, încrederea, iubirea constantă.
Și, mai presus de toate, aceste nopți nu sunt pentru totdeauna. Sunt doar câțiva ani în care copilul se cuibărește lângă mama și tata, în care visează liniștit știind că nu e singur pe lume.
Nu, asta nu înseamnă că viața de cuplu moare.
Atenție! Dormitul împreună cu copilul nu exclude iubirea în cuplu. Din contră, cere mai multă comunicare, creativitate și prezență conștientă. Nu patul dictează iubirea dintre doi oameni maturi. O relație se întreține prin intenție, prin timp de calitate, prin sinceritate — nu doar prin respectarea unei „reguli” despre somnul în camere separate.
Viața de familie nu e perfectă. Dar este profundă, reală, plină de momente de neuitat. Iar cei care aleg să doarmă împreună cu copiii lor nu sacrifică iubirea, ci o transformă — într-o formă mai largă, mai generoasă, mai complexă.
Ce le dăm de fapt copiilor noștri?
Le dăm siguranță emoțională, un teren fertil în care înfloresc încrederea, stima de sine și curajul. Le oferim amintiri, acele fragmente de viață care vor rămâne în sufletul lor ca o pătură caldă, ori de câte ori viața devine rece. Le oferim un început de drum în care iubirea nu este condiționată, ci oferită cu totul.
Nu ne temem că-i vom „înmuia”. Ne temem doar că timpul va trece prea repede și vom regreta că nu i-am ținut mai aproape, că nu ne-am bucurat mai mult de ei.
În concluzie…
Fiecare familie are dinamica ei. Dar nimeni nu ar trebui judecat pentru iubirea pe care o oferă copilului său, mai ales în forma cea mai pură: prezența.
A dormi cu copilul tău nu te face un părinte slab.
Te face un părinte prezent.
Iar asta, în lumea noastră agitată, este una dintre cele mai mari dovezi de putere.♥️
✍🏻Autor ©️O mamă
(Drepturile de autor sunt rezervate!)
