26 iulie – Ziua Internațională a Bunicilor
La mulți ani tuturor bunicilor, care nu obosesc niciodată să-și iubească nepoții!
Sunt bunici care nu mai aleargă, dar aleargă cu sufletul.
Bunici care nu mai aud perfect, dar te ascultă mai bine decât oricine.
Bunici care nu mai pot sta ore în picioare, dar ar sta o viață întreagă lângă tine.
Bunicii sunt acei oameni care iubesc necondiționat, fără grabă și fără limite. Ei au timpul pe care părinții nu îl mai au. Au răbdarea pe care viața i-a învățat s-o prețuiască. Și mai presus de toate, au inimile mereu deschise pentru a ierta, a încuraja și a învălui copilăria într-o iubire unică.
Bunicii îți dau voie să mănânci înghețată înainte de masă.
Te țin în brațe chiar dacă ai crescut.
Îți spun povești, dar îți și scriu povestea vieții cu fiecare gest simplu și cald.
Ei nu mai visează pentru ei, ci visează pentru tine.
Când ai un bunic sau o bunică, ai acasă o comoară vie.
Iar când nu-i mai ai, ți-e dor de mirosul cozonacilor, de vocea blândă care spunea “nu-i nimic, trece”, și de privirea care te făcea să te simți cel mai important om din lume.
Azi e despre ei.
Despre mâinile care au muncit pentru o viață, dar care se înmoaie când țin un nepot de mână.
Despre ochii care au plâns și au râs, dar care încă lucesc de bucurie când te văd.
Despre inimile care bat la fel de tare și pentru copiii, și pentru nepoții lor.
Să le spunem “mulțumesc” și să-i ținem aproape. Iar dacă nu mai sunt lângă noi, să-i iubim în tăcere, cu lacrimi curate și gânduri bune.
La mulți ani, bunici dragi!
Voi sunteți legătura dintre generații, puntea dintre trecut și viitor, și dovada că iubirea nu îmbătrânește niciodată.
