Ai doar un băiat?
Și imediat vine replica…
„Lasă că trebuie și o fată.”
„Nu e complet fără.”
„Un singur copil… e puțin.”
O întrebare spusă ușor… dar atât de greșită.
Pentru că un copil nu este „pe jumătate”.
Nu este „insuficient”. Nu este ceva ce trebuie completat.
Un băiat… este o lume întreagă.
Este bucuria și lumina din casă. Este râs zgomotos și pași grăbiți să descopere lumea. Este mână mică în palma ta… și, într-o zi, sprijin pentru alții.
Dar mai ales…
Este responsabilitate. Pentru că nu crești „doar un băiat”. Crești un bărbat.
Un bărbat care va ști să respecte. Să fie blând fără să fie slab. Să fie puternic fără să rănească. Să iubească fără să se piardă.
Și tot ce îi dai azi… se va vedea mâine în felul în care va fi pentru ceilalți.
Dar până atunci îmi colorează fiecare zi. Este lumea mea toată.
Așa că nu, nu am „doar un băiat”. Am un om pe care îl cresc cu grijă, cu valori și cu iubire.
Și asta… nu e puțin deloc. Este exact cât trebuie.
