Am văzut zilele acestea circulând pe internet un articol care spune așa: „bărbatul pe locul 1, copilul pe 2.”
Și m-am oprit gândindu-mă cât de greșit este.
Pentru că, sincer, cred că nu ar trebui să existe astfel de aberații pe internet în care punem femeia devenită mamă să se împartă, să aleagă, să fie trasă de o mânecă într-o direcție și de cealaltă în alta. Ca și cum ar exista o competiție între soț și copil. Ca și cum iubirea ar fi o resursă limitată care trebuie împărțită cu porția.
De ce punem mama să aleagă?
De ce punem presiune exact pe omul care, deja, dă cel mai mult?
Adevărul este că nu mama trebuie să se rupă în două, ci familia trebuie să funcționeze ca un întreg. Iar adevărul, poate incomod pentru unii, este acesta: și tatăl ar trebui să simtă la fel de multă implicare și iubire ca mama.
Bineînțeles, tata nu poartă copilul în pântec, nu naște, nu alăptează, nu trece prin lăuzie și poate nu are depresie postnatală.
Dar.
Tata poate să susțină mama cât este însărcinată, fizic, psihic și moral.
Tata poate fi acolo la naștere și la alăptare, prezent, protector, implicat.
Tata poate fi sprijinul care apără, care liniștește, care ține casa și mama în picioare când totul se schimbă.
Și da, adevărul despre care se vorbește prea puțin: și unii bărbați trec prin schimbări emoționale profunde când apare un copil.
Apariția unui copil nu ar trebui să fie o luptă pentru atenție.
Ar trebui să fie un motiv de apropiere, nu de separare.
Mereu am spus-o și o mai spun:
Viața de familie înseamnă un întreg.
Doi oameni maturi și responsabili, uniți, care fac ca familia să funcționeze. Înseamnă să fie părinți implicați în egală măsură, fără să uite nici de ei ca parteneri, dar fără să transforme copilul într-un „loc doi”.
Copilul nu vine să ia locul nimănui.
Copilul vine să lărgească iubirea.
O familie sănătoasă nu funcționează pe podiumuri, pe clasamente și pe comparații. Funcționează pe cooperare, empatie, muncă în echipă și asumare. Da, nu e ușor. Nimeni nu a spus că este. Dar se poate. Și mai ales, merită.
Pentru că iubirea adevărată nu se împarte când se naște un copil, ci devine mai puternică și unită.
