Băiețelul meu este miracolul din viața mea.
Și nu spun asta doar pentru că e al meu.
Ci pentru că, de când a venit pe lume, mi-a schimbat totul.
M-a învățat ce înseamnă răbdarea, ce înseamnă să plângi de fericire, ce înseamnă să iubești fără măsură.
A fost visul meu, rugăciunea mea, așteptarea mea.
Și acum e glasul care mă trezește dimineața și zâmbetul care îmi alină serile.
E energia casei mele, lumina ochilor mei și inima mea în afara trupului.
Sunt zile în care stau și îl privesc cum doarme… și mi se umplu ochii de lacrimi.
Pentru că știu cât am sperat, cât am luptat, cât am visat.
Și pentru că uneori încă nu-mi vine să cred că e real… că e aici… că e al meu.
Copilul meu nu e doar un băiețel.
E un MIRACOL.
Trimis de Sus, exact când aveam cea mai mare nevoie de el.
Nu e perfect, nici eu nu sunt. Dar iubirea noastră este.
Necondiționată, sinceră, veșnică.
Pentru mine, un zâmbet de la el valorează mai mult decât orice pe lume.
Și da, dacă m-ar întreba cineva ce am făcut cel mai bun în viață, aș răspunde fără să ezit:
L-am adus pe el pe lume.
