Ca tată de fată, te-ai întrebat vreodată dacă ești împăcat cu gândul că, într-o zi, fiica ta își va alege un partener după modelul tău?
Nu după ce i-ai spus că ar fi bine, nu după sfaturi, ci după ceea ce a văzut și a simțit lângă tine, zi de zi. Fiica ta îți va cunoaște standardul în felul în care tu o tratezi pe soția ta, mama ei.
Ca mamă de băiat, te-ai gândit dacă poți spune cu mâna pe inimă că fiul tău își va trata soția așa cum tu i-ai arătat că merită să fie tratată o femeie?
Nu după povești, nu după predici, ci după cum te-a văzut pe tine trăind, iubind, respectând.
Fiul tău va înțelege ce înseamnă respectul pentru o femeie, văzându-l cum ți-a fost oferit ție.
Copiii nu ascultă doar cu urechile, ei ascultă mai ales cu ochii.
Nu e suficient să le spunem: „să alegi pe cineva bun” sau „să respecți o femeie”. Ei vor copia ceea ce trăiesc lângă noi.
Și asta doare uneori, pentru că ne dăm seama că nu cuvintele îi vor crește, ci exemplul.
Adevărul este simplu și greu de acceptat: suntem primele lor oglinzi.
Ce văd la noi, asta duc mai departe.
De aceea, poate cea mai mare responsabilitate ca părinți nu este să le oferim doar un viitor frumos, ci să fim noi prezentul frumos după care să-și croiască propriile alegeri.
