Când devii bunică, viața începe din nou…
Nimeni nu te pregătește pentru acel „bunica” rostit cu glas mic.
Pentru mânuțele care se prind de ale tale cu încredere oarbă.
Pentru felul în care inima ta tresare când îți vezi copilul… ținând în brațe propriul copil.
A fi bunică nu înseamnă doar răsfăț, griji, povești și biscuiți.
Înseamnă vindecare.
Înseamnă o a doua șansă la clipele care ți-au scăpat printre degete.
Înseamnă să încetinești ca să trăiești mai mult, să regăsești strălucirea vieții.
Și, mai ales, înseamnă iubire, una curată, sinceră, inocentă, fără grabă, fără condiții.
Pentru că, da…
Într-un nepot, o bunică își regăsește tinerețea.
Își regăsește speranța.
Își regăsește inima.
Și mai primește o șansă ca să se bucure cu adevărat de viață!
