Când eram eu copil, zilele de naștere se sărbătoreau simplu.
Acasă, cu un tort făcut de mama, câteva baloane și câțiva prieteni sau rude.
Nu existau localuri decorate special, animatori sau candy bar-uri.
Iar o petrecere mare… aceea era pentru majorat.
Și totuși, eram fericiți.
Pentru că bucuria nu venea din cât de mare era petrecerea, ci din emoția momentului.
Astăzi vedem tot mai des petreceri organizate an de an, în localuri pentru copii foarte mici.
Tematici elaborate, decoruri spectaculoase, torturi impresionante.
Înțeleg dorința părinților de a le oferi copiilor momente frumoase.
Este firesc să vrei să-ți vezi copilul fericit.
Dar eu, personal, nu sunt de acord cu acest tip de petreceri la vârste mici. Nu pentru că ar fi ceva „greșit”, ci pentru că simt că unele lucruri ar trebui să rămână speciale și să vină mai târziu.
Uneori, oferindu-le copiilor totul foarte devreme, riscăm să le luăm bucuria de a aștepta și de a aprecia.
Iar atunci când un copil nu mai are pentru ce să aștepte sau pentru ce să lupte, există riscul să nu mai aprecieze cu adevărat nimic.
Lucrurile care vin prea ușor nu se simt ca o realizare.
În plus, astfel de petreceri pot crea, fără să ne dăm seama, și diferențe între copii.
Nu toți părinții își permit aceleași lucruri, sau unii pur și simplu nu doresc să participe pentru că nu consideră ceva potrivit vârstei, iar copilăria nu ar trebui să devină o comparație între cine a avut petrecerea mai mare sau mai scumpă.
Copiii au nevoie și de simplitate.
Au nevoie de momente care să fie despre prietenie, despre joacă și despre bucurie adevărată.
Pentru că aprecierea se naște din dorință, nu din abundență.
Iar uneori, cele mai frumoase amintiri nu sunt cele mai spectaculoase… ci cele mai simple.
