Când eram noi copii, dacă te duceai acasă și le spuneai părinților că te-a certat profesorul pentru că nu ți-ai făcut tema, ai întârziat sau te-ai comportat obraznic, te mai certau și ei.
Nu ca să te umilească.
Ci ca să fie siguri că ai înțeles lecția.
Astăzi, ceva s-a schimbat.
Părinții au înțeles greșit modelul „te iubesc orice ai face”.
Da, ne iubim copiii indiferent de note, rezultate sau comportamente. Îi iubim pentru că sunt ai noștri. Necondiționat.
Dar ce s-a pierdut pe drum este esențialul: datoria părintelui de a corecta comportamentul nepotrivit, datoria de a fi exemplu, datoria de a pune limite clare, datoria de a forma valori și caractere, nu scuze.
Atenție
Astăzi știm mult mai bine că educația nu se face prin duritate, corecție fizică, ci prin fermitate, consecvență și respect.
Disciplina nu înseamnă severitate.
Nu înseamnă pedeapsă oarbă.
Disciplina înseamnă reguli aplicate de părinți serioși care conștientizează importanța educației!
Consecințe firești.
Responsabilitate.
Poate cele mai importante lucruri pe care un părinte le poate face pentru copilul lui sunt următoarele: să-l învețe că nu totul i se cuvine, că alegerile au urmări, că respectul nu se negociază, că școala trebuie tratată cu seriozitate și responsabilitate, că lumea nu se va adapta după dorințele lui.
Un copil crescut fără limite nu este „liber”.
Este derutat. Un copil apărat mereu de orice corectare nu este „protejat”. Este nepregătit pentru viață.
Școala nu este dușmanul copilului.
Profesorul nu este inamicul.
Iar un părinte serios, care corectează cu calm nu este un părinte rău.
Iubirea fără disciplină nu construiește caractere și nu crește oameni puternici.
Crește adulți fragili, furioși și incapabili să accepte un „nu”.
Iubirea împreună cu limitele creează siguranță, echilibru și viitor.
Și nota de final, dureroasă dar reală:
Mai ușor e să spui „te iubesc orice ai face”
Mult mai greu e să spui „te iubesc, dar ce ai făcut NU e bine, hai să corectăm și să discutăm depre asta, ca să înțelegi că nu e bine așa.”
Pentru că a spune „te iubesc” e ușor.
A spune „te iubesc și te ghidez cu grijă pentru viitorul tău”, asta înseamnă, de fapt, să fii părinte.
