Când vin la mama, timpul parcă se oprește.
Nu contează cât de obosită sunt, cât de grea a fost săptămâna sau cât de multe griji am în minte… când intru în casa copilăriei mele, găsesc acolo liniștea pe care nu o mai întâlnesc nicăieri în lume.
Mă așteaptă mereu cu brațele deschise, cu masa plină și cu sufletul cald. Cu supa ei “ca la mama acasă”, cu prăjitura preferată pe care nu o face niciodată altcuiva, cu o față care îmi spune, fără cuvinte: „mi-a fost dor de tine”.
Și de fiecare dată, când plec, nu doar că îmi umple plasele cu bunătăți „ca să ai acolo, mamă, ceva de la mine”, ci îmi umple și inima. Cu iubire pură, cu sentimentul ăla de „acasă”, care nu se găsește în niciun colț de lume.
Mama nu îți spune în fiecare zi cât te iubește. Ea îți pune în sacoșă brânza de casă, zacusca preferată, ouăle de la găinile ei și o bucată de pâine proaspătă, coaptă special pentru tine.
Îți pune grijă în fiecare borcan, răbdare în fiecare prăjitură, și dragoste în fiecare pachet pe care îl îndeasă cu hotărâre, chiar dacă îi spui că nu ai loc în bagaj.
Pentru că așa sunt mamele, nu te lasă niciodată să pleci cu mâna goală.
Nici cu stomacul gol, nici cu inima.
Iar când pleci, deși plasele sunt grele, inima e ușoară.
Pentru că știi că undeva, într-un colț de lume, te așteaptă cineva cu tot ce are mai bun: mama.
Și pentru ea, tu ești mereu copilul ei.
Distribuie dacă și tu ai o mamă care nu te lasă niciodată să pleci fără pachet!
(Toate drepturile sunt rezervate!)
