Dragă Moșule,
Simt că este timpul să-ți scriu... Nu știu cu ce să încep prima dată, căci sunt profund emoționat. Cea mai mare dorință a mea, este ca toți copiii bolnavi să învingă boala și să zâmbească din nou. Te rog, Moșule, adu-le câte un zâmbet pe față acelor îngeri, iar părinților lor, multă putere. Te-aș mai ruga să alini dorul bătrânilor noștri care privesc spre ulița ce odată era plină de copiii, care se jucau de dimineață până îi băgau părinții în casă. Te mai rog să reverși un strop de bunătate celor cu inima împietrită de răutate. Iar celor care au plecat la cer, să le spui că îmi arde inima de dor, că îi iubesc, că îi simt aproape și că amintirile lor îmi mai alină puțin sufletul. Te rog să ai grijă de părinții mei și să le alini durerile bătrâneții.
Să mă ierți, Moșule că nu mai împodobesc bradul cu atâta entuziasm și nu mai sunt atât de nerăbdător să te aștept… Am crescut, mi-am luat viața în piept nu-mi mai doresc dulciuri și jucării, ci oameni care să mă iubească. Nu mai mănânc pe ascuns bomboanele din pom și apoi pun ambalajul la loc. Acum, mă uit pe fereastră și văd atâta suferință, atâtea suflete reci, mai reci ca iarna... Casele sunt împodobite cu beculețe colorate, mai împodobite ca în copilărie, dar sufletele sunt foarte întunecate. Eu îmi doresc doar, liniște, pace și iubire.
Să mă ierți că am crescut, Moșule...
- Autor Lif3
