E liniște, e ceață, fulgii argintii cad ușor din cer. În casă se aud lin colinde, miroase a scorțișoară și portocale. Lângă bradul împodobit căruia globurile îi sclipesc, un înger de copil privește și se bucură. Își lipește năsucul de geamul înghețat privind cu bucurie fulgii de zăpadă...
Timpul vrea în loc să-l țină, mai dorește încă o poveste, sperând că îl va zări pe Moșul cum se strecoară în casă...
De zori, dă fuguța către brad, curios de ce se află împachetat. Pe chipul lui senin cu ochi blânzi, un zâmbet sincer de copil se-arată, iar noi cuprinși într-o stare de melancolie, iubim, simțim și trăim bucuria adevărată!
E Crăciunul!
- text original
