Copiii de astăzi nu L-au uitat pe Dumnezeu din răutate. L-au pierdut din lipsă de timp, de liniște și de exemple.
Și poate că nu e comod să spunem asta. Dar e necesar.
Nu vorbim despre a face din credință o obligație. Nici despre a transforma copilăria într-un șir de reguli rigide. Ci despre ceva mult mai simplu și mai profund: sensul.
Copiii de astăzi cresc într-o lume plină.
Plină de informație. Plină de zgomot. Plină de ecrane.
Dar, paradoxal, foarte goală pe dinăuntru.
Au uitat de Dumnezeu nu pentru că nu L-ar accepta, ci pentru că nimeni nu le-a mai vorbit despre El firesc. Calm. Prin exemplu, nu prin frică.
Ce se întâmplă când dispare credința din viața copilului?
Dispare reperul interior
Nu mai există „e bine” și „nu e bine”,
ci doar „vreau” și „mi se cuvine”.
Crește confuzia
Când totul e relativ, nimic nu mai e stabil.
Copiii au nevoie de rădăcini, nu doar de aripi.
Crește agresivitatea și golul emoțional
Pentru că nimeni nu le mai spune că nu sunt centrul lumii, dar sunt importanți. Că nu li se cuvine totul, dar sunt iubiți.
Dispare rușinea bună
Nu rușinea care umilește, ci rușinea care te oprește înainte să rănești. Care te face să te întrebi: „E corect?”
Apare sentimentul de abandon interior, dispar valorile și apare derutarea
Fără Dumnezeu, copilul rămâne doar cu el însuși. Și uneori, asta e prea mult pentru un suflet mic.
Nu, credința nu rezolvă tot.
Dar fără credință, multe lucruri se rup.
Nu avem nevoie de copii care să știe rugăciuni pe de rost. Avem nevoie de copii care să vadă: părinți care se roagă, nu predică, părinți care iartă, părinți care pun limite din iubire, părinți care știu că nu sunt Dumnezeu pentru copiii lor.
Pentru că atunci când Dumnezeu dispare din familie, cineva îi ia locul. De obicei: ego-ul, frustrarea, furia, haosul.
Și ne mirăm apoi de violență.
De lipsă de empatie. De copii pierduți, deși „au de toate”.
Credința nu înseamnă extremism. Înseamnă ancoră. Înseamnă liniște. Înseamnă să știi că nu ești singur și că există ceva mai mare decât impulsurile tale.
Poate că nu e prea târziu. Poate că trebuie doar să începem acasă. Cu mai mult sens. Mai mult exemplu. Mai puțin zgomot.
Camelia Rebegea - Autor
