Creșteți copiii ca să fie fericiți, nu ca să vă facă fericiți.
Mulți părinți confundă iubirea cu așteptarea.
Își cresc copiii cu speranța că, într-o zi, ei le vor întoarce tot ce au oferit.
Că vor rămâne aproape, că nu vor pleca, că vor fi „recunoscători”.
Dar copilul nu e dator să-ți plătească iubirea.
El e dator doar să trăiască frumos, așa cum l-ai învățat.
Dacă îl crești ca să fie pe placul tău, îl vei face prizonierul dorințelor tale.
Dacă îl crești ca să fie fericit, îl vei elibera să-și trăiască viața cu sens.
Pentru că nu există moștenire mai valoroasă decât libertatea de a fi el însuși.
Lăsați-i să greșească.
Lăsați-i să aleagă.
Lăsați-i să caute, să viseze, să se întoarcă uneori și să spună:
„Mulțumesc, mamă, că m-ai iubit fără să mă ții legat.”
Fericirea lor nu e o dovadă că v-au uitat,
ci că ați făcut o treabă bună.
Că ați crescut un om care știe să se bucure,
care știe ce înseamnă iubirea adevărată, cea fără pretenții.
Adevărații părinți nu cresc copii ca să-i țină lângă ei, ci ca să le dea aripi.
Și când îi văd zburând, zâmbesc… chiar dacă dorul doare.
