Demult, femeile aduceau apă cu gălețile de la fântână, o încălzeau pe plită, dar mai întâi puneau focul cu lemnele crăpate și aduse chiar de ele. Apoi spălau la mână, de dimineață până seara, frecând rufele pe spălător, clătindu-le în mai multe ape și storcându-le cu puterea brațelor.
Găteau o oală mare de ciorbă, să ajungă la toată familia, și un pilaf cu pui la prânz, amestecat încet într-o cratiță de tuci, pe marginea sobei. Făceau pâine în casă, aveau grijă cu răbdare de copii, curățau în curte, creșteau animale, lucrau în grădina cu legume, îngrijeau livada, mergeau la prășit, împleteau și țineau casa în picioare – cu trudă, răbdare și fără să se plângă.
Copiii creșteau lângă ele, cu miros de săpun de casă și sunetul lemnelor trosnind în sobă. Cu povești spuse la ceas de seară și tradiții transmise la căldura vetrei. Nu existau pauze, dar exista dragoste. Nu aveau timp pentru ele, dar aveau timp pentru toți.
Erau epuizate adesea, dar nu se plângeau. Știau care e rostul lor. Nu aveau multe, dar făceau rai din puținul lor. Nu trăiau în confort, dar își duceau poverile cu demnitate. Nu visau la haine scumpe, vacanțe exotice sau produse de lux – visul lor era ca familia să fie bine.
Au fost un exemplu de sacrificiu, răbdare și iubire.
Astăzi, noi, femeile, avem apă caldă curgând la robinet, o mașină care spală rufele, alta care spală vasele, ba chiar și un robot care curăță podeaua în locul nostru. La un clic, vine focul, iar uneori și mâncarea. Ne deplasăm cu mașina proprie, avem haine frumoase, timp pentru noi și ceva bani în plus. Nu ne e frică să spunem ce gândim, avem drepturi, opțiuni, susținere. Astăzi, bărbații ne sunt parteneri, nu stăpâni. Sunt alături de noi în orice dorim să facem!
Avem de toate… mai puțin timp.
Și poate, uneori, ne risipim timpul uitând cât de norocoase suntem.
Poate tocmai de aceea ar trebui să ne oprim, să privim înapoi cu recunoștință spre femeile care au fost înaintea noastră, și să nu uităm că suntem cu adevărat binecuvântate.
Astăzi, nu mai e doar despre sacrificiul suprem. Avem timp să le citim copiilor povești înainte de culcare, să le gătim mâncare în forme de animăluțe… Să le înțelegem universul, să le validăm emoțiile și să-i vedem cu adevărat! Astăzi, trăim și pentru noi, avem timp să visăm și pentru noi, ne căutăm și ne împlinim.
Dar viața pe care o trăim acum… e un dar. Și e prețioasă.
