Dragostea pentru citit, începe din din copilărie.
Un copil care citește nu face doar un exercițiu școlar. Își antrenează mintea. Își lărgește inima. Își construiește răbdarea. Învață să gândească înainte să reacționeze. Învață să simtă înainte să judece.
Un copil care citește visează. Trăiește o mie de povești și își luminează drumul.
Într-o lume grăbită, unde ecranele clipesc constant, lectura rămâne una dintre puținele forme de liniște care construiesc în interior. O carte nu este doar hârtie tipărită. Este dialog. Este reflecție. Este maturizare emoțională.
Când punem o carte în mâinile copilului nostru, nu îi oferim doar o poveste. Îi oferim direcție, sens și un viitor.
Copiii care citesc nu sunt doar mai informați. Sunt mai echilibrați. Mai greu de manipulat. Mai siguri pe ei. Mai capabili să stea cu propriile gânduri fără teamă.
Cărțile înseamnă bucurie, liniște, evadare, cunoaștere și siguranță.
Una dintre cele mai frumoase moșteniri pe care le putem lăsa copiilor noștri este dragostea pentru lectură. Un copil care își vede părinții citind, va iubi și el să citească, pentru că părinții sunt cel mai important exemplu. Bunurile se pot pierde. Vremurile se pot schimba. Dar un copil care iubește cărțile va avea mereu un refugiu, o busolă și o lumină interioară.
Iar mai târziu… va deveni adultul care știe să fie fericit din lucruri simple.
15 februarie – Ziua Națională a Lecturii în România.
