Dragul meu fiu…
Nu trebuie să-mi semeni mie, nici măcar puțin. Nu te cresc ca să duci mai departe numele meu, ci pentru ca tu să-ți construiești propriul drum.
Nu trebuie să gândești cum gândesc eu.
Nu trebuie să-mi urmezi pașii… tu ești unic și visele tale sunt doar ale tale.
Nu te educ ca să devii ceea ce eu nu am reușit să fiu, nici nu îți voi oferi ceea ce mi-a lipsit mie.
Îți voi oferi, însă, ceea ce ai tu nevoie și te voi sprijini să devii ceea ce îți dorești.
Te voi învăța să-ți urmezi inima și să gândești liber.
Să nu îți fie teamă să încerci, iar atunci când vei cădea, voi fi acolo să te încurajez să te ridici și să o iei de la capăt, ori de câte ori va fi nevoie.
Voi fi mereu lângă tine, cu o glumă bună care să-ți ușureze povara și cu un strop de alinare pentru fiecare rană pe care o vei căpăta în drumul vieții.
Precum un sculptor care își modelează cu migală opera, te voi ajuta și eu să-ți modelezi viața în formele visurilor tale.
Te voi învăța să fii un bărbat demn, curajos și cu inima deschisă.
Îți voi spune să nu cauți validarea în ochii altora și să nu cerșești niciodată iubirea cuiva.
Îți voi spune că nu e nimic mai important pe lume decât pacea sufletului tău.
Te voi învăța să faci ceea ce simți, să muncești cu bucurie și să alegi un drum care îți umple inima, nu unul care doar îți umple contul.
Nu trebuie să fii avocat, medic sau director.
Am văzut prea mulți „bărbați mari” cu inimile pustii… și nu mi-aș dori niciodată să fii unul dintre ei.
Așadar, trăiește! Culege amintiri, râzi mult, iubește din toată inima, visează cât mai sus și nu uita să te bucuri de lucrurile simple.
Să nu uiți niciodată că, orice vei deveni, oriunde te va duce viața, eu te voi iubi și te voi susține necondiționat.
Ești fiul meu… și nimic mai prețios nu există pe lume!
