E copilul meu, deci îl educ eu!
La trei ani nu îi poți cere unui copil să aibă cei șapte ani de acasă. E penibil să întâlnești aproape zilnic "atotștiutori" care îți critică copilul sau îți dă indicații despre ce ar trebui să faci.
Da, copilul meu se trânteşte pe jos când nu îi convine ceva! E absolut normal ca la trei ani copilul să aibă tantrum, dar așa se procedează la noi... Mătușa, vecina, soacra, tanti din biserică care bârfește non-stop, sau orice străină, știe mai bine decât mama copilului...
Eu îi spăl hăinutele, eu îl ajut să se calmeze, eu îi explic că "străina care a spus că dacă mai țipă, îl ia la ea acasă, este doar o plictisită care nu știe să-și vadă de treabă." Copiii mici țipă în magazin, țipă pe stradă sau oriunde le vine lor. Așa am fost cu toții, dar atunci se făcea educație cu "palma", acum se face cu empatie și blândețe! Toți trebuie să știe asta, să învățăm, să evoluăm, ca popor. Plus că un copil agitat, nu face atâta rău precum un adult necivilizat. Nu copiii au umplut străzile cu semințe și pungi de plastic, nu copiii rup tot ce întâlnesc în cale, ci adulții. Acei adulți care le știu pe toate, care comentează și dau instrucțiuni mamelor care nu-și lovesc copiii, ci stă și întind brațele când aceștia fac o criză de furie, căci acei adulți au fost educați cu "respect" și știu...
Da, copilul meu are voie să țipe, să alerge, să-și cunoască emoțiile, să-și trăiască copilăria și dacă asta e lipsa de educație, să-mi spuneți cum se numește ce faceți voi, adulți educați!?
