Femeia face multe în viață. Devine fiică. Devine iubită. Devine soție. Și, la un moment dat, devine mamă.
Iar din clipa aceea, iubirea ei nu mai are margini.
Nu mai are program. Nu mai are pauză.
Iubește când e obosită. Iubește când o doare.
Iubește chiar și atunci când nu primește nimic înapoi.
O mamă nu are nevoie să fie perfectă. Are nevoie să fie văzută. Să audă că e suficientă. Că e o mamă bună.
Dacă vrei să-i arăți că îți pasă de ea…
că vezi cât a dăruit, că știi cât a tăcut, că îi recunoști iubirea, spune-i.
Și oferă-i ceva care să rămână.
„Ești suficientă. Ești iubită. Contezi.”
Pentru că uneori, cel mai frumos cadou nu este zgomotos. Este sincer.
