Iarna, pentru părinți, este o lecție de recunoștință și miracol.
Este anotimpul în care înveți să privești timpul altfel, ușor, ca pe un prieten care îți amintește de tot ce contează cu adevărat. Copiii sunt bucuroși jucându-se în zăpadă, iar tu, privind la ei, îți amintești cât de prețioase sunt clipele simple: un copil micuț care face îngeri de zăpadă și îți spune să vă jucați împreună cu bulgării, construiți un om de zăpadă, râdeți, vă bucurați și vă simțiți minunați. Amintiri care rămân în suflet pentru totdeauna… și poate că acestea sunt cele mai frumoase amintiri ale copilăriei. Iarna, în zăpadă. Iar când vor crește mari, vor spune că mama și tata s-au jucat cu ei iarna, când ningea ca în povești.
În serile lungi, când casa miroase a brioșe la cuptor și a ceai de scorțișoară, părinții devin povestitori. Își așază grijile lângă cană și încep să spună amintiri, despre cum era iarna când erau ei copii, despre cum lumea părea mai mare, dar sufletul mai ușor.
Și undeva, între râsetele copiilor și tăcerea blândă a serii, își dau seama că fericirea nu este un loc, ci un moment, acela în care se privesc și știu că au tot ce au visat vreodată: un „acasă” plin de iubire.
Iarna îi învață pe părinți că dragostea nu are nevoie de fast, ci de prezență. Că bucuria nu stă în planuri mari, ci în lucruri mărunte: o plimbare prin parc, acoperit de zăpadă, o tură cu săniuța, o glumă spusă la cină, un „te iubesc” rostit în șoaptă înainte de somn.
Așa arată fericirea unui părinte iarna: un dans sub fulgii argintii, alunecări pe derdeluș, chiar și cu punga, atunci când nu aveți sanie, atât de distractiv… fursecuri la cuptor frământate de mânuțe mici, momente între grijă și recunoștință, între trecut și viitor, toate adunate în inimă, acolo unde copilăria nu se termină niciodată.
https://www.emag.ro/oricine-poarta-in-suflet-o-mama-camelia-rebegea-cartre-0001/pd/DCP1D53BM/
