Inimioara care ne ține conectați, când pășim la grădiniță…
Despărțirea de dimineață, la grădiniță, e uneori mai grea pentru mamă decât pentru copil. Sunt lacrimi, emoții, îmbrățișări strânse… și dorul care apare imediat ce ușa clasei se închide.
Un joc simplu poate face această tranziție mai blândă: desenăm câte o inimioară mică pe mânuța copilului și pe mâna mamei. Apoi ne promitem: „Ori de câte ori îți e dor, apeși pe inimioară și să știi că și eu o simt. Inima mea e mereu cu tine.”
E o legătură invizibilă, dar atât de puternică. Copilul simte că nu e singur, iar mama știe că, indiferent de distanță, dorul se transformă în iubire trimisă din palmă în palmă.
Uneori, cele mai simple gesturi au cea mai mare putere. O inimioară desenată cu carioca devine puntea dintre acasă și grădiniță, dintre siguranța brațelor de mamă și curajul primilor pași spre independență.
Pentru că iubirea găsește mereu o cale să ajungă acolo unde trebuie.
Pentru noi, acest joc a făcut adaptarea mai ușoară.
