Lăsați copiii să fie copii!
Nu-i mai certați că și-au murdărit hăinuțele…
Avem mașini de spălat rufe automate.
Mamele noastre spălau rufele la mână, în apă rece, și tot ne lăsau să ne murdărim până ne săturam de joacă.
Nu ne grăbeau, nu ne certau că aveam genunchii juliți sau hainele pătate de iarbă și înghețată…
Știau că asta înseamnă copilăria: joacă, libertate și râsete fără margini.
Lăsați copiii să-și trăiască copilăria,
fără să-i presați cu lucruri care le răpesc esența vârstei lor.
Nu le încărcați programul cu activități potrivite mai degrabă adulților.
Nu le cereți să fie cuminți, perfecți, curați, tăcuți…
Copiii trebuie să fie gălăgioși, curioși, să pună întrebări și să se joace cu tot sufletul.
Copilăria lor nu se trăiește pe Facebook.
Nu are nevoie de filtre sau de cadre perfecte.
Are nevoie de pământ pe mâini, nisip în pantofi, gropi în asfalt, bălți în drum, genu ți juliți, muuulte râsete și povești spuse la apus.
Lăsați-i să trăiască din plin, nu doar să fie priviți.
Să adune amintiri, nu doar aprecieri.
Să se joace, nu să fie regizați.
Să alerge prin viață, nu să fie opriți pentru o poză.
Lăsați copiii să fie… copii.
Căci zilele acestea nu se mai întorc niciodată.
Și nu există nimic mai sincer și mai frumos decât un copil cu ochii sclipind de viață, nu de blițuri.
