La 3 ani: Mamaaa, mamaaa…
La 5 ani: Mama, vreau clătite… vreau, vreau acum!
La 6 ani: Mama, te iubesc până la cer și înapoi!
La 10 ani: Bine, mamă… cum spui tu.
La 16 ani: Mama este atât de enervantă uneori!
La 18 ani: Of… abia aștept să plec de aici, să fiu pe cont propriu.
La 25 de ani: Mama avea dreptate în tot ce-mi spunea…
La 30 de ani: Vreau să mă duc la mama… să mă țină în brațe, să mă liniștească.
La 40 de ani: Nu vreau să o pierd pe mama… e stâlpul meu.
La 50 de ani: Aș da orice să o mai văd măcar o clipă, să-i mai aud glasul…
Mama este începutul tuturor începuturilor… prima mângâiere, primul „te iubesc”, primul univers în care te-ai simțit acasă.
Iubește-o, respect-o, prețuiește-o… cât încă o mai ai lângă tine.
Pentru că va veni o zi în care îți vei dori cu disperare să-i auzi din nou pașii prin casă, să-i simți parfumul, să-i strângi mâna și ea să-ți vorbească…
