Mama nu e doar bunica, e și mamă.
Ea nu are grijă doar de nepotul ei, ci și de fiica ei, o fiică devenită mamă, dar care încă are nevoie de alinare, de o privire caldă, de o mângâiere care să-i spună: „Odihnește-te, iubita mea, am grijă eu acum.”
Pentru că dragostea unei mame nu se împarte,
ea se înmulțește cu fiecare generație.
Și chiar dacă părul i-a albit și trupul i-a obosit,
inima ei e mai puternică decât oricând.
Unele femei n-au încetat niciodată să fie mame,
chiar și atunci când au devenit bunici.
Sunt stâlpii casei, ai timpului, ai vieții.
Iar lumea întreagă se sprijină, fără să știe, pe umerii lor.
Îți mulțumesc, mamă pentru că ești alături de mine mereu!
