Mamaia a știut să ne facă copilăria frumoasă… cu atât de puțin.
Cu o bucată de pâine caldă și zahăr. Cu o mângâiere care spunea mai mult decât o mie de cuvinte. Cu „mai stai puțin” spus încet, de parcă timpul chiar o asculta.
Nu avea multe… dar ne-a dat tot.
Ne-a învățat că fericirea nu vine din lucruri,
ci din oameni care te iubesc fără să ceară nimic înapoi.
Și abia acum înțelegem…
că ceea ce părea „puțin” era, de fapt, tot ce avea un copil nevoie ca să fie fericit.



