Momentul când bebelușul tău adoarme la pieptul tău, hrănindu-se cu iubirea ta, este divin.
Simți că ai vrea să oprești timpul în loc. Uneori îți cad lacrimi de bucurie și emoții. Ești recunoscătoare pentru minunea din brațele tale și ai da orice să dureze infinit. Să-i simți mirosul de copilaș…
Pentru că în acele clipe nu mai există nimic altceva. Nu mai contează oboseala, nopțile nedormite, grijile sau lumea de afară.
Există doar liniștea lui… respirația caldă… și inima ta care bate pentru două suflete.
Îl privești și parcă nu-ți vine să crezi că tu ești mama lui. Că din tine a crescut o viață atât de pură, atât de fragilă, atât de perfectă.
Îți lași obrazul ușor peste fruntea lui și închizi ochii… și pentru o clipă, tot universul se strânge acolo, în brațele tale.
Și poate nu spui nimic…
dar înăuntrul tău e o rugăciune tăcută:
„Doamne, mai lasă-mă puțin aici… doar puțin…”
Pentru că știi… că aceste momente nu se întorc. Dar rămân pentru totdeauna în sufletul tău, ca cele mai sfinte amintiri pe care le vei purta o viață întreagă.
