Nimeni nu vede sacrificiile unei mame…
Nimeni nu vede nopțile în care copilul se trezește la ora trei, iar tu stai și îl ții la pieptul tău, îl mângâi și, cu ultimele puteri, încerci să rămâi trează lângă el.
Nu ți-a văzut nimeni ochii umflați de somn, inima plină de griji sau tricoul transpirat, căci ai alergat toată ziua să-l faci fericit pe copilul tău.
Nimeni nu știe că poate voiai și tu să mănânci bucata aceea de prăjitură, dar i-ai lăsat-o micuțului tău.
Numai tu știi de câte ori te-ai pus pe ultimul loc… de câte ori ai făcut baie în cinci minute, ai mâncat pe fugă sau ai muncit noaptea, după ce ai adormit copilul.
Nu te-a văzut nimeni ținându-ți copilul la piept, cu orele, când era bolnav… Te dureau brațele, dar pentru tine nu a contat durerea ta.
Nu te-a văzut nimeni când adormeai la răsăritul soarelui.
Nu te-a văzut nimeni când ai simțit că nu mai poți și te-ai închis singură în baie ca să plângi.
Dar tot ai avut puterea să te ridici și să o iei de la capăt, căci, pentru tine, tot ce contează în viață este să-ți vezi copilul bine.
Nu te cunosc, dragă mamă, dar când îți văd pozele, știu.
Te simt, căci și eu sunt mamă…
Știu că, în spatele fiecărui copil fericit, se află o mamă epuizată, o ființă blândă, pentru care îngerul ei reprezintă întreg universul.
Mama este un om care nu primește un trofeu, dar ar merita câte unul în fiecare zi…
Știu că, în fiecare seară, îi cânți copilului tău, îl miroși când adoarme și parcă nu-ți mai vine să pleci de lângă el…
Știu cum îi faci baie și îl înfășori în prosop, în timp ce îi mulțumești lui Dumnezeu.
Și mai știu că, mai presus de orice, îți vei iubi copilul toată viața…
Căci și eu sunt mamă, și la fel voi face.
