Nimeni nu vorbește despre cât este de greu să fii mama pe care ți-ai fi dorit-o tu…
Când n-ai avut un model, când n-ai știut ce înseamnă iubirea necondiționată, alinarea, blândețea, răbdarea… înveți totul de la zero.
Îți spui că vei fi altfel, că nu vei repeta greșelile, dar uneori nu știi nici măcar de unde să începi.
Plângi în tăcere, nu doar pentru că e greu, ci pentru că îți dai seama cât de mult ai suferit tu…
Și cât de adânc te-a durut lipsa unei mame care să te vadă, să te țină în brațe fără să te judece, să te iubească fără condiții.
Și totuși, chiar și cu răni deschise, oboseală cronică și îndoieli, alegi în fiecare zi să fii mama care lipsește din amintirile tale.
Să nu țipi. Să asculți. Să explici. Să iubești.
Să oferi ceea ce tu nu ai primit niciodată.
Pentru că în tine s-a născut o promisiune:
că durerea ta se va opri cu tine.
Și că de aici înainte, va începe vindecarea.
