Nimic nu se compară cu momentele acelea sfinte când bebelușul tău îți strânge degetul cu toate degețelele lui…
E divin. Simți că ai vrea să oprești timpul în loc. Să dureze la nesfârșit.
Pentru că în acea strângere mică… e toată încrederea lui. E liniștea lui. E lumea lui întreagă… și tu ești acolo, în mijlocul ei.
Nu spune nimic, dar îți spune tot. Că ești acasă. Că ești suficientă. Că ești tot ce are nevoie.
Și, fără să-ți dai seama, o parte din tine ar rămâne acolo pentru totdeauna…
în palma aceea mică, caldă, care te ține mai strâns decât ai ținut tu vreodată ceva.
