„Nu există nimic mai sincer, mai curat și mai profund decât clipa în care o mamă își strânge copilul la piept. E un gest care nu are nevoie de cuvinte, pentru că spune tot: ‘Te iubesc mai presus de mine. Aș opri lumea pentru tine. Aș muta munții. Aș înfrunta orice problemă, doar să te știu bine. Aș rezista oricărei nopți albe, doar ca tu să dormi în liniștit.’
În acea îmbrățișare nu stă doar dragostea, ci toată istoria unei inimi care a învățat să bată în doi. Un copil nu-și va aminti poate fiecare jucărie sau fiecare ținută frumoasă, dar își va aminti cum era să fie ținut cu toată ființa în brațele celei care l-a iubit dinainte să-l cunoască.
Acolo, în acel cuib de iubire, se scrie cea mai adevărată poveste a vieții: mama și copilul, începutul a tot ce e sfânt.”
