Nu „își exprimă emoțiile”. Doar nu are limite.
Am ajuns să justificăm aproape orice comportament al copiilor printr-o frază devenită scut universal:
„Își exprimă emoțiile.”
Strigă?
Înjură?
Lovește?
Umilește?
„Își exprimă emoțiile.”
Asta nu e exprimare emoțională.
Este lipsă de limită.
Dar adevărul, spus simplu și onest, este acesta: emoțiile nu se exprimă rănind pe alții.
Libertatea ta se oprește acolo unde începe libertatea celuilalt
Ai dreptul la emoții. Nu ai dreptul să rănești.
Nu confundați libertatea de a simți cu libertatea de a răni
Emoțiile sunt firești, dar comportamentele care îi afectează pe ceilalți trebuie oprite.
Furia, frustrarea, tristețea, dezamăgirea, toate sunt reale și firești. Comportamentul, însă, este responsabilitatea noastră.
Un copil poate spune:
– „sunt furios”
– „m-a deranjat”
– „nu mi-a plăcut”
– „m-am simțit nedreptățit”
Fără să jignească.
Fără să lovească.
Fără să distrugă.
Când face asta, nu vorbim despre emoții neexprimate.
Vorbim despre emoții neînvățate.
Am confundat validarea emoțiilor cu validarea comportamentului.
Am ajuns să spunem:
„E nervos, are voie”
„E frustrat, e normal”
„E copil, se exprimă”
Nu. Copilul simte emoția. Adultul trebuie să-l învețe cum să o gestioneze.
Asta e educația.
Un copil care nu este oprit atunci când rănește: nu învață empatia, nu învață autocontrolul, nu învață limitele celuilalt.
Învață doar că emoția lui e mai importantă decât durerea altuia. Iar acesta este un mesaj periculos.
A-i spune copilului:
„Înțeleg ce simți, DAR nu este în regulă să rănești” nu este reprimare emoțională. Este educație emoțională reală
Pentru că viața nu va accepta: furia ca scuză, frustrarea ca justificare, emoția ca permis de a face rău. Cu cât copilul învață asta mai devreme, într-un spațiu sigur, cu atât va fi mai echilibrat mai târziu.
Nu, un copil care jignește, lovește sau umilește nu „își exprimă emoțiile”. Este un copil care nu a fost învățat unde se oprește emoția și unde începe responsabilitatea.
Iar această lecție nu se învață singur. Se învață de la adulți care nu se tem să pună limite.
Emoțiile au dreptul să existe.
Dar nu au dreptul să rănească.
Iar copiii au nevoie să audă asta clar.
Cu blândețe, cu fermitate și seriozitate.
Camelia Rebegea - Autor
