“Nu-l lăsa acolo doar pentru că e gratis. Ascultă ce-ți spune copilul!”
Poate ți s-a întâmplat și ție. Ai avut ceva urgent de făcut și ai întrebat copilul:
„Rămâi puțin cu bunica/mătușa/prietena mea, da?”
Și ți-a răspuns:
„Nu vreau să stau cu ea.”
Prima reacție poate fi iritare: “Dar e gratis, de încredere, n-ai nimic de ce să te plângi!”
Însă… ai ascultat cu adevărat ce ți-a spus copilul?
Copiii au un al șaselea simț atunci când vine vorba de siguranță și confort emoțional. Ei nu pot argumenta logic, dar simt când ceva nu e în regulă. Poate că persoana respectivă nu le vorbește frumos. Poate că sunt criticați, ignorați sau obligați să facă lucruri care nu le plac. Sau poate pur și simplu se simt în nesiguranță.
Iar dacă îți spun că nu vor să rămână, crede-i. Nu e un moft. E un semnal.
Nu orice „rudă de încredere” este și o persoană potrivită pentru sufletul copilului tău. Faptul că e bunica, mătușa sau o prietenă din copilărie nu garantează că este și caldă, empatică, prezentă.
Uneori, cei mari spun:
„Lasa că-i face bine, să nu mai fie așa alintat!”
„Trebuie să învețe să stea cu oricine.”
„Pe noi nu ne-a cocoloșit nimeni și uite ce oameni suntem!”
Nu. Copilul tău nu trebuie să stea cu „oricine”.
Copilul tău trebuie să stea cu oameni care îl respectă, care îl ascultă, care nu-l sperie și nu-l tratează ca pe o povară.
Siguranța emoțională nu e un moft. E o necesitate.
Nu-l forța doar pentru că e „comod”, „gratis”, “ai treabă” sau „așa se face”.
Tu ești părintele lui. Singurul scut.
Dacă el nu se simte bine cu cineva, e datoria ta să te întrebi:
„Ce nu văd eu, dar simte copilul meu?”
Poate că nu va ști să explice. Dar va ști întotdeauna să simtă.
Și dacă tu îl asculți acum, va învăța că vocea lui contează.
Că el contează.
