De-a lungul timpului, societatea s-a obișnuit să găsească un vinovat principal pentru toate.
Mama este vinovată dacă în casă nu este curat,
Mama este vinovată dacă copilul răcește sau e neascultător...
Și tot mama e de vină dacă copilul nu are tema făcută.
Mama e responsabilă de hainele tuturor,
Și atunci când apare o pată, sau cămașa nu e bine curățată, tot mama e vinovată.
Când mâncarea e fără sare,
Și când copilul sau soțul o nemulțumire are,
Ziceți voi, cine-i vinovatul oare?
Când copiii cresc și nu merg pe căi corecte,
Mama-i vinovată și tot ea trebuie să-i îndrepte.
Ea e de vină dacă este aranjată,
Și tot ea e de vină că se lasă neglijată.
Mama e de vină că a uitat să mai fie și soție,
Și tot ea e de vină că nu a rezolvat toate responsabilitățile de azi scrise pe hârtie.
Pe ea o doare, dar tace și merge înainte, oftând și știind că la prânz i se va spune că ciorba nu e fierbinte.
Mama e de vină dacă ora serbării nu o ține minte,
Dar acum eu vă spun sincer:
Pe ea cine o întreabă cum se simte?
