Nu, nu mamele sunt vinovate pentru tot ce i se întâmplă unui copil!
Nu le mai judecați pe mame pentru fiecare greșeală, fiecare dificultate sau fiecare moment greu prin care trece un copil.
Puneți pe umerii lor o povară pe care, de multe ori, o duc deja singure.
Știți ce mă întristează cel mai mult?
Că de multe ori criticile nu vin de la străini.
Vin de la cunoscuți, de la rude, de la prieteni sau de la oameni care nu au crescut niciodată un copil.
Dacă copilul răcește, mama este de vină.
Dacă plânge prea mult, mama este de vină.
Dacă face o criză de furie într-un magazin, mama este de vină.
Dacă nu doarme bine, mama este de vină.
Dacă îi ies dinții, dacă are colici, dacă este bolnav, dacă este trist sau dacă trece printr-o perioadă dificilă, tot mama este cea judecată.
Mai târziu, dacă ia o notă mai mică la școală sau întâmpină dificultăți la o materie, din nou se caută aceeași vinovată.
Mama.
Pentru că este mai simplu să găsim un vinovat decât să înțelegem realitatea.
Iar realitatea este că niciun copil nu vine pe lume cu instrucțiuni.
Fiecare copil este diferit.
Fiecare familie este diferită.
Fiecare mamă învață din mers.
Mulți uită că o mamă petrece mai mult timp cu copilul decât aproape oricine altcineva.
Ea este acolo dimineața, la prânz și seara.
Ea este acolo când copilul râde.
Ea este acolo când copilul plânge.
Ea este acolo când are febră, când îi este teamă, când nu poate dormi sau când are nevoie de o îmbrățișare.
Nimeni nu știe mai bine decât o mamă cât o doare atunci când copilul ei suferă.
Nimeni nu știe câte nopți nedormite, câte griji și câte lacrimi ascunde în spatele unui zâmbet.
O mamă își asumă responsabilitatea în fiecare zi. Citește. Întreabă medicul. Caută soluții. Se informează.
Încearcă mereu să facă tot ce poate mai bine pentru copilul ei.
Nu are nevoie să fie judecată. Are nevoie să fie înțeleasă. Are nevoie să fie ascultată. Are nevoie să fie sprijinită.
Așa că, înainte să critici o mamă, încearcă să te pui pentru o clipă în locul ei.
Dacă poți, ajut-o. Dacă nu poți, încurajeaz-o.
Spune-i că face o treabă minunată. Spune-i că este suficientă. Spune-i că nu este singură.
Iar dacă nici asta nu poți face, atunci măcar nu arunca cu noroi în cea care încearcă, în fiecare zi, să fie cea mai bună mamă pentru copilul ei.
